Inițiere în Hermetism

INIȚIERE ÎN HERMETISM
NARAN GHESER

AUTOR: Naran Gheser
EDITURA: Letras
ANUL APARIȚIEI:
NR. PAGINI: 250 pages
ISBN: Letras-9786303120270

NOTĂ: Conținutul de pe acest site a fost revizuit și nu se mai potrivește cu versiunea tipărită sau în format ebook. Aceasta este versiunea cea mai actualizată.

Introducere în Hermetism

Hermetismul în esența sa cea mai pură, este un sistem de învățătură spirituală ce traversează secolele; este considerat de multe ori o cale spre cunoaștere ascunsă și înțelepciune profundă, are rădăcini străvechi, prelungindu-se până în zorii civilizației. Este un drum al cunoașterii, un amestec de misticism iudaic, filosofie, alchimie, numerologie și astrologie; cuprinde idei gnostice, platonice și neoplatonice; creat pentru a oferi unelte de înțelegere a realității și a locului umanității în univers. Deși la suprafață, aceste discipline par diverse și poate neconectate, în hermetism ele sunt unite într-un sistem holistic de gândire. Aceasta este, de fapt, una dintre caracteristicile definitorii ale hermetismului: abilitatea de a îmbina și a reconcilia diferite tipuri de cunoaștere și practică într-un sistem de înțelegere cuprinzător.

Hermetismul este, cu adevărat, un ansamblu de idei, concepte și practici care se bazează în mare parte pe scrierile atribuite lui Hermes Trismegistus, o figură mitologică enigmatică, învăluită în mister, considerată a fi o fuziune între zeul grec Hermes și zeul egiptean al înțelepciunii, Thoth [1].

Esența hermetismului este căutarea neîncetată a înțelegerii, comuniunea cu Divinitate, încredințarea că adevărurile universale pot fi descoperite și înțelese și că fiecare individ are potențialul de a atinge iluminarea și înțelegerea profundă a realității. Acesta este adevăratul mister al școlilor de mistere hermetice antice și moderne.

Literatura Hermetică a combinat teoria filozofică și religioasă cu diverse școli de magie practică populare din acea perioadă, incluzând preocupările egiptene stereotipice referitoare la evocarea spiritelor, scrierile elenistice ale astrologiei greco-babiloniene și practica nou dezvoltată a alchimiei.[2]

Mișcarea a început în Alexandria în primele secole ale erei noastre, unde a reunit elemente de misticism iudaic și creștin cu filosofia elenistică și credințele oculte egiptene. Această tradiție combinată a avut un impact puternic, atrăgând atât învățații musulmani în Evul Mediu timpuriu, cât și intelectualii europeni la începutul Renașterii. În special, ideea că universul funcționează pe baza unor principii ți legi bine structurate, reprezentate ca vibrații și energi cosmice, a fost esențială nu numai pentru ocultismul occidental, dar și pentru dezvoltarea metodelor științifice moderne. Această conexiune poate fi văzută cel mai clar în tratatele hermetice și alchimice scrise de unii dintre cei mai influenți gânditori ai epocilor lor, inclusiv Giordano Bruno, John Dee, Francis Bacon și Isaac Newton.

Hermetismul propune un model cosmologic care pune omul în centrul universului, considerându-l a fi o microcosmos, o imagine în miniatură a întregului macrocosmos. Acest punct de vedere sugerează că omul are capacitatea de a cunoaște și de a înțelege universul prin cunoașterea de sine.

Hermetismul afirmă că realitatea poate fi înțeleasă nu doar prin intermediul rațiunii, ci și prin introspecție și meditație profundă. Spre deosebire de filosofiile materialiste, hermetismul se concentrează pe latura spirituală a realității, subliniind importanța cunoașterii de sine și a explorării interioare în căutarea adevărurilor universale.

Hermetismul ne oferă o cale de a înțelege universul prin înțelegerea noastră. Este o călătorie interioară care ne poate duce spre cele mai adânci adevăruri ale existenței. Prin cunoașterea de sine, putem ajunge să cunoaștem universul.

Într-adevăr, în hermetism, călătoria cunoașterii este privită ca o explorare profundă și transformatoare. Hermetismul propune ideea că fiecare dintre noi este un microcosmos – o reflectare în miniatură a universului sau a macrocosmosului. Aceasta înseamnă că pentru a înțelege marele mister al universului, trebuie mai întâi să ne înțelegem pe noi înșine, să ne descoperim divinitatea interioară.

Imaginează-ți că ești un explorator într-o lume nevăzută. În această călătorie, nu traversezi mări sau junglă, ci te aventurezi în adâncurile propriei tale ființe. De fiecare dată când descoperi ceva nou despre tine însuți, descoperi, de asemenea, ceva nou despre univers.

Deși acest drum poate fi uneori dificil și plin de provocări, oferă și momente de iluminare și cunoaștere profundă. Poate ajunge să descoperi că sentimentele tale, gândurile și acțiunile tale sunt strâns legate de un flux de energie și lumină, mai larg al universului.

Mai presus de toate, această călătorie te poate duce la descoperirea propriei divinități interioare. Aici, hermetismul sugerează că în fiecare dintre noi există o scânteie divină – o esență sacra care ne leagă de toate celelalte lucruri din univers.

Aceasta este adevărata călătorie a cunoașterii, conform hermetismului: nu doar dobândirea de informații sau abilități, ci o profundă auto-descoperire și iluminare. Este o călătorie care ne leagă mai strâns de univers, și, în final, ne face să înțelegem mai bine misterul grandios al existenței.

[1] E.A. Wallis Budge. The Gods of the Egyptians. Vol. 1, (Kessinger reprint. 2003), 415.

[2] Garth Fowden. The Egyptian Hermes: A Historical Approach to the Late Pagan Mind. (Cambridge; New York: Cambridge University Press, 1986), 65-68.

Originea Școlilor Hermetice de Mistere

Școlile de mistere hermetice, așa cum sugerează și numele, au fost învăluite în mister. Ele erau adesea asociate cu temple și locuri sacre, și erau spații în care inițiații erau introduși în tainele acestor învățături sacre. În acest context, învățăturile hermetice erau transmise din generație în generație, de la un maestru la un discipol, printr-un cadru ritualistic.

Aceste școli au reprezentat nu doar un spațiu fizic de învățare, ci mai degrabă un spațiu sacru în care participanții își căutau iluminarea interioară. Învățăturile lor au trecut dincolo de simplele fapte sau cunoștințe, căutând să exploreze latura spirituală și mistică a existenței.

Hermetismul, așa cum a devenit cunoscută această tradiție, a fost în mare parte rezultatul sincretismului alexandrin.

Alexandria, orașul unde se spune că a luat naștere hermetismul, a fost un veritabil focar al cunoașterii și un important punct de întâlnire al culturilor vechi. Aici, în această metropolă a Antichității, tradițiile grecești, egiptene și ale Orientului Mijlociu au început să se întrepătrundă, creând un spațiu propice pentru nașterea și evoluția hermetismului.

După căderea Alexandriei, învățăturile hermetice au continuat să se răspândească și să influențeze gândirea și spiritualitatea oamenilor. Școlile de mistere hermetice, așa cum le numim, erau de fapt grupuri de oameni adunați împreună pentru a studia și a practica aceste învățături. Acestea au continuat să funcționeze în secret, uneori chiar sub amenințarea persecuției.

Aceste școli erau adesea ascunse în societate, protejându-și învățăturile și practicile prin simboluri, ritualuri și alegorii complicate. Discipolii erau adesea nevoiți să jure tăcere absolută despre ceea ce învățau, pentru a proteja învățăturile de ochii nedoritori.

Se susține că în toate civilizațiile străvechi, "fiecare mare templu adăpostea o Școală de Mistere, secretă sau accesibilă doar unei anumite elite, care funcționa în paralel, dar adesea ascunsă privirii publice. O Școală de Mistere nu trebuie să fie neapărat legată de un anumit spațiu geografic, cu o locație fixă și nemodificată de-a lungul anilor, și nici nu trebuie să aibă constant aceleași condiții fizice. Acolo unde există o nevoie stringentă, acolo se pune în acțiune lucrul sau cea ce se numește în hermetism Marea Muncă.

Dar, în ciuda dificultăților de tot felul și uneori chiar a vicisitudinilor, învățăturile hermetice au reușit să supraviețuiască și să se răspândească. Ele au influențat o multitudine de tradiții și curente de gândire, de la alchimie, cabala, tarot, la filozofia Renașterii și chiar la începuturile științei moderne.

Pe măsură ce școlile de mistere hermetice continuau să funcționeze, învățăturile lor au ajuns la oameni de-a lungul istoriei care au fost dispuși să caute și să exploreze adâncurile existenței. În ciuda amenințărilor și provocărilor, ele au continuat să lumineze calea către înțelegerea mai profundă a naturii umane și a universului. Astfel, chiar și după căderea Alexandriei, spiritul hermetismului a continuat să trăiască, influențând gândirea și spiritualitatea oamenilor în moduri pe care le putem vedea încă și astăzi.

Cu toate că este străvechi, hermetismul continuă să fie relevant și astăzi, având un impact profund asupra multor curente de gândire, de la filosofie și teologie, la psihologie și chiar la științele naturale.

Școlile de Mistere: Unde Divinul Întâlnește Umanul

Școlile de mistere au fost locuri speciale în Antichitate. Gândiți-vă la ele ca la universități ale vremii, dar cu un program de studiu foarte diferit de ce știm astăzi. În loc să se axeze pe matematică sau literatură, aceste școli se concentrau pe cunoașterea spirituală și pe înțelegerea misterelor universului. În aceste școli, umanul și divinul se întâlneau într-un mod foarte special.

Școlile de mistere din Grecia Antică, cum ar fi cele de la Eleusis, au fost locuri unde oamenii au căutat să experimenteze legătura profundă cu divinitatea. Învățăturile erau păstrate secrete, accesibile doar celor care au fost inițiați. Învățăturile erau adesea simbolice, folosind mituri și ritualuri pentru a transmite adevăruri profunde despre viață, moarte și transcenderea sufletului.

În Egipt, unde găsim școli similare. Însă aici, accentul era pus pe magie și pe înțelegerea legilor universului.

Marele filozof grec Pitagora a fost discipol al venerabililor școli egiptene, de la care a deprins doctrina ascunsă a numerelor, concepția heliocentrică a universului, precum și studiul muzicii, astrologiei, astronomiei, matematicii și geometriei. Înainte de a-și instaura propriul sanctuar filosofic în sudul Italiei, Pitagora a dedicat douăzeci și doi de ani studiului în templele Egiptului, fiind inițiat în tainele ancestrale.

Școlile de mistere erau mult mai mult decât simple instituții de învățământ. Ele erau comunități în care oamenii trăiau împreună, practicau împreună și explorează împreună misterele vieții. Erau locuri unde se făcea trecerea de la cunoașterea obișnuită, la înțelepciunea spirituală profundă.

În aceste școli, divinul întâlnește umanul într-o multitudine de moduri. Prin studiul cosmosului, oamenii au ajuns să înțeleagă mai bine propria lor natură. Prin explorarea naturii divine, au căpătat o mai bună apreciere a lumii naturale. Și prin meditație și ritual, au experimentat o conexiune directă și personală cu divinul.

Acest proces de căutare și descoperire nu era ușor. Necesita curaj, disciplină și devotament. Dar pentru cei care au urmat această cale, recompensele erau mari. Prin înțelegerea legilor universului, puteau să trăiască o viață mai armonioasă. Prin contactul direct cu divinul, își puteau îmbogăți experiența vieții și puteau găsi un sens mai profund în existența lor.

Influența Școlilor de Mistere asupra Gândirii Occidentale

Hermetismul deși este unul dintre cele mai vechi sisteme filosofice și spirituale ale omenirii, deși datează de acum mii de ani continuă să aibă un impact semnificativ asupra lumii moderne, influențând multe domenii diferite, de la filosofie și teologie, la psihologie și științele naturale.

În filosofie, hermetismul a contribuit la dezvoltarea unor concepte cheie despre relația dintre om și univers. De exemplu, ideea că omul este un microcosmos care reflectă macrocosmosul a avut un impact profund asupra filosofiei occidentale și orientale.

În teologie, hermetismul a influențat în mod semnificativ viziunea despre divinitate și despre relația dintre divin și uman. Conceptul de divinitate interioară, conform căruia fiecare individ are în interiorul său o scânteie divină, a avut un rol important în dezvoltarea ideilor despre spiritualitate și experiența religioasă.

În psihologie, hermetismul a oferit o bază pentru înțelegerea profunzimilor minții umane. Învățăturile hermetice au influențat pe larg psihologia analitică a lui Carl Gustav Jung, care a adoptat multe dintre simbolurile și conceptele hermetismului în cadrul teoriei sale despre arhetipuri și inconștientul colectiv.

Surprinzător, chiar și în științele naturale, hermetismul a lăsat o amprentă. Conceptul de "așa cum este sus, așa este și jos" – ideea că modelele și legile care guvernează macrocosmosul se reflectă și la nivelul microcosmosului – este un principiu fundamental în fizică și în alte științe naturale.

Astăzi, rădăcinile hermetismului pot fi urmărite în numeroase tradiții spirituale și filosofice contemporane.

Astfel, chiar dacă hermetismul este străvechi, relevanța și impactul său nu au fost diminuate cu timpul. Dimpotrivă, pe măsură ce oamenii continuă să caute răspunsuri la întrebările cele mai profunde despre viață, univers și propria noastră existență, învățăturile hermetice rămân la fel de relevante și astăzi ca și la începutul omenirii și formării școlilor de mistere. În această căutare a cunoașterii, hermetismul continuă să ofere un cadru de înțelegere, oferind un pod între lumea fizică și cea spirituală, între cunoașterea exterioară și cea interioară, între trecut, prezent și viitor.

În concluzie, școlile de mistere hermetice reprezintă un capitol important în istoria spirituală a omenirii. Studiul originilor și evoluției lor oferă o perspectivă valoroasă asupra evoluției gândirii umane, și subliniază importanța explorării continue a misterelor universului. Hermetismul, cu rădăcinile sale străvechi și influența sa durabilă, este un reper semnificativ pe harta cunoașterii umane.

Adaptarea și supraviețuirea școlilor de mistere

Învățăturile ancestrale ale Școlilor de Mistere, cu impactul lor asupra civilizațiilor antice, au rămas relevante și în zilele noastre, adaptându-se la schimbările majore ale societății. Privind retrospectiv, putem observa o tranziție de la o abordare esoterică, cu secrete profund păstrate, spre o perspectivă mai deschisă asupra cunoașterii.

Așa cum am mai spus în epocile străvechi, Școlile de Mistere erau legate de temple și erau nucleul vieții religioase și spirituale. Învățăturile erau transmise într-un limbaj codificat, prin simboluri și metafore, accesibile doar celor inițiați în aceste taine. Acest proces de învățare cerea o dedicație profundă și o angajare totală, într-un mediu adesea retras și discret.

În era modernă, aceste circumstanțe s-au modificat semnificativ. Accesul la cunoaștere este relativ liber, iar învățăturile străvechi sunt acum disponibile pentru un public mult mai larg. Cu ajutorul tehnologiei, a internetului, avem acces la texte antice, papirusuri, grimoare, interpretări variate și comunități virtuale de practicanți. Adeseori transmiterea părții teoretice a cunoașterilor nu mai este legată de un spațiu fizic ele putând fi transmise prin conferințe online. Evident toate acestea cu limitările și pericolele ei.

Dar această disponibilitate a informației nu a diluat esența Școlilor de Mistere. Chiar dacă cunoașterea este mai accesibilă, tainele acestei înțelepciuni profunde sunt descoperite în continuare doar prin practică dedicată și intensă. Cunoașterea teoretică chiar dacă a devenit exoterică disponibilă oricui, care știe ce caută și poate unde să caute; doar experimentarea și trăirea directă va face diferența între un teoretician și un practicant sau trăitor al misterelor. Căutătorii de cunoaștere care doresc să atingă esența acestor învățături trebuie să parcurgă un traseu interior de introspecție și transformare.

Una dintre particularitățile evoluției Școlilor de Mistere este integrarea lor în discursul contemporan și în practicile actuale. De la psihologie și mindfulness, la terapie holistică și filosofie, principiile hermetice se regăsesc în multe aspecte ale vieții moderne. Acestea continuă să inspire oameni în căutarea de sens și în efortul de a-și îmbunătăți viața.

În ciuda aparențelor, Școlile de Mistere nu sunt o relicvă a trecutului, spiritul lor continuă să trăiască. Fiecare dată când ne întrebăm despre misterul vieții, fiecare dată când căutăm o conexiune mai profundă cu divinul, fiecare dată când ne străduim să trăim în armonie cu legile universului, ne aflăm pe calea pe care Școlile de Mistere au pavat-o pentru noi.

Așadar, să ne inspirăm din învățăturile acestor școli antice. Să ne ghidăm după curiozitate și dorința de cunoaștere. Să căutăm conexiunea cu divinul și să descoperim cum acesta se împletește cu umanul în viața noastră. În această căutare, putem descoperi nu doar misterele universului, ci și pe cele ale propriului suflet.