MISTICA EBRAICĂ - PROFETUL ILIE

Originea Numelui Ilie (Elijah) provine din cuvintele ebraice Dumnezeu – El (אל) și Iehova – Yah (יה). Ilie a fost un profet evreu, făcător de minuni, așa cum se spune în cele două Cărți ale Regilor din Vechiul Testament. A fost activ în secolul al IX-lea î.Hr., în timpul domniei regelui Ahab al Israelului și a reginei sale, născută în Fenicia, Izabela. Ilie i-a confruntat pe rege și pe regină în legătură cu idolatria lor față de zeul canaanit Baal și alte fapte pe care le considera a fi rele. La sfârșitul vieții, a fost dus la cer într-un car de foc. În Noul Testament, Ilie și Moise apar lângă Isus când este transfigurat.

Ilie este un profet biblic și o figură centrală în folclorul evreiesc, care este plin de povești despre cutreierarea lui pe pământ, săvârșind miracole și oferind vindecare spirituală și fizică. Talmudul prezintă multe povești despre rabinii antici care l-au întâlnit pe Ilie, care cântărește conversațiile lor juridice, răspunde la întrebări, dă sfaturi și raportează ce se întâmplă în rai.

În tradiția evreiască, Ilie este cel care va anunța venirea lui Mesia și răscumpărarea lui Israel, fapt celebrat într-un cântec cântat în mod tradițional în timpul slujbei Havdalah de la încheierea Sabatului, care se roagă pentru întoarcerea lui Ilie „rapid în timpul nostru”.

Numele ebraic al lui Ilie înseamnă literal „Dumnezeul meu este Yah”, o formă a numelui biblic al lui Dumnezeu, eforturile sale de a-i împiedica pe israeliți să se abată de la calea Yahvică a lui Dumnezeu.

Perioada lui Ilie ca profet a coincis cu o perioadă în care poporul israelit a fost condus în rătăcire, indus să se închine zeității străine Baal, despre care credeau că este un aducător de ploaie. Un moment decisiv vine când Ilie i-a cerut regelui Ahab să adune poporul lui Israel, cei 450 de preoți ai lui Baal și cei 400 de profeți din Astarot pe Muntele Carmel. El i-a invitat pe preoții lui Baal la o competiție, propunând ca el și ei să construiască fiecare un altar și să pună pe el ardere de tot. Jertfa trebuia să nu fie aprinsă de om, ci de Dumnezeul care ar trebui să coboare foc din cer să mistuie jertfa, ca semn că a fost primită și că este Dumnezeu cel adevărat. În timp ce profeții lui Baal îl chemau în mod repetat, dar fără niciun rezultat, ei erau ridiculizați cu o ironie subtilă de către Ilie.

Ca răspuns, Ilie pune o jertfă pe altar și o stropește cu apă. YHVH trimite foc din cer, care mistuie nu numai jertfa, ci și altarul de piatră și pământul din jur. YHVH a fost recunoscut de Israel, iar preoții lui Baal au fost uciși lângă pârâul Chișon (I Regi, 18: 40).

Dar victoria se dovedește a fi de scurtă durată. Credința poporului stăruie și Izabela, soția regelui, caută să-l omoare pe Ilie. Temându-se pentru viața lui, Ilie fuge în deșert, unde, într-un moment care face ecoul revelației de la Sinai, Dumnezeu trimite un vânt zdrobitor, un cutremur și apoi un foc. Ilie nu Îl întâlnește pe Dumnezeu în niciunul dintre aceste fenomene puternice, ci în calmul care urmează, când aude o „voce liniștită” – și în ea îl găsește pe Dumnezeu.

Momentul puternic de intimitate al lui Ilie cu Dumnezeu în deșert nu îl reabilitează și nu poate continua să slujească pe post de profet. El îl caută pe Elisei, care își asumă rolul de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu la regii lui Israel.

Așadar, povestea lui Ilie nu este unică pentru un profet biblic. Și alții fac minuni, pedepsesc oamenii, se confruntă cu rezistența și pedeapsa și au experiențe personale de revelație care îi apropie de Dumnezeu.

Tora declară că „nu s-a mai ridicat niciodată în Israel un profet ca Moise, pe care Dumnezeu l-a întâlnit față în față”. Dar întâlnirea lui Ilie cu Dumnezeu îl face să fie un al doilea apropiat, cu excepția modului în care intimitatea lui Ilie cu Dumnezeu o depășește chiar și pe cea a lui Moise.

Când timpul său pe Pământ se încheie, Ilie nu moare; mai degrabă, Biblia raportează că Dumnezeu îl transportă în ceruri pe un car de foc. În timp ce Dumnezeu l-a onorat pe Moise asistându-l în momentul morții sale, Ilie este cel care este invitat în tărâmul divin.

Cartea Regilor oferă puține explicații despre această trăsătură curioasă a poveștii lui Ilie, călătoria sa către cer a captat imaginația multor interpreți primari ai Bibliei, care au început să dezvolte viziuni despre viața unică de apoi a lui Ilie. Deja în perioada celui de-al Doilea Templu, rolul său de vestitor al răscumpărării divine a fost remarcat de profetul biblic Maleahi.

Rabinii din Talmud l-au imaginat pe Ilie stând intim cu Dumnezeu în curtea cerească și călătorind înainte și înapoi între tărâmul divin și cel uman. Aceste povești și cele care au urmat înfățișează un Ilie care continuă să se intereseze de lumea pe care a lăsat-o în urmă, oferind asistență pentru cei aflați în nevoie și căutându-l pe cel care va deschide era mesianică.

Ilie a devenit parte din viața ritualică iudaică. Se cântă despre el pe măsură ce Șabatul se încheie, în speranța că în noua săptămână el va anunța că mântuirea este aproape.